I.

Sângele rece
Cade peste lucruri

Ciudată această legănare a darurilor:
Pasărea gropii, pasărea gropii

Iată râsul poporului
Din fiecare dimineață cât este de singur

Cei ce-l slujesc ciocnesc pahare și cântă
Aleluia,
Aleluia


II.

Le-am auzit uneltirile,
Batjocura, prostituția scursă pe aur

Vai, cum s-a înnegrit aerul.
Iată capetele cad putrede sub mese.

Vai, cum s-au risipit pietrele pe câmpuri
Și fac rod: o pâine nouă
Un nou scuipat pe față

Un nou brânci în
Purpură


III.

Depărtați-vă,
Sinucigașilor, depărtați-vă –

Ni s-a strigat de pe acoperișurile caselor.

O, nu vă sfârșiți sub vii, sub lupanare, pe nisipuri
sau în băi -

Ni s-a strigat din crăpăturile stâncilor:
Pasărea gropii.


IV.

Pasărea gropii, pasărea gropii

Cum nu vii tu să ne muști puțin de obraz
Cum nu vii tu să zgârii cenușa vie care suntem.

Ura e mai mult decât iubirea.
Incestul e mai mult decât mama.

Foșnetul e mai mult decât iarba.
Moartea e mai mult decât viața.
Doamne, tu,
Al spânzurătorii.