E lună plină...
Plec...plec cu inima-ndoliată
De lipsa ta!
Mor cât mi-e de dor de tine
Vreau să te simt în brațe...
Să te ating...
Să te sărut...
Să fii al meu ...încă o dată!
Mă crezi? Măcar de data asta ...te rog, nu mă răni!
Plec... din nou...
Cum am plecat de-atâtea ori: fără să te ating.
În vis...te ating, dar nu mi-e de ajuns
Plec...din nou
Și iau cu mine tot ce ți-aș fi putut dărui odată,
Sau...
Niciodată!