frunze,
fantome,
râzând se strangulează
de picăturile ploii;
urletul vântului
zguduie cu groază
scheletele copacilor
din parcuri,
pătrunzând până în venele
seci ale existenței;
cu greu
înaintez;
stropii de gheață
mă rănesc,
mă risipesc
la jumătate de cale,
descompunerea corpului
mă doare,
dar,
o accept--
e firească;
nici o ființă n-a reușit
să guste
nectarul
dulce-amar al veșniciei.