Te voi lăsa,iubire într-o zi
Și mă voi duce căci așa e vrerea
ÃŽn urma mea furtuni de vor veni
Să nu le lași să-ți fie mângâierea.

De soare m-am rugat ca-n mersul lui
Să-ți lumineze colțuri de odaie
Și în lumina zilei cea dintâi
Să nu te prindă cu a ei văpaie.

De ploaie m-am rugat încețișor
Să plângă ea adesea pentru tine,
Căci lacrima din cer e mai ușor
Să cadă chiar și-n nopțile senine.

Pe păsări le-am rugat ca-n zborul lor
Să-ți ducă dorul cât pot de departe
E pătimaș și știu că nu-i ușor
Să stai cu el de vorbă-n miez de noapte.

În nopți senine stelelor le-am spus
Povești de-argint să-ți scrie la fereastră,
Așa vei ști că te privesc de sus
Și încă n-a murit iubirea noastră.

Am șchiopătat prin vers de-atâtea ori
Și tot prin ele ți-am croit cărare,
Mi-au fost și rug și paradis cu flori
Și brațe să te chem din depărtare.

Drept mărturie ți le las acum
Că te-am iubit...tu nu ai nici o vină
Și ochii mei te-au înălțat precum
Un înger cu proporție divină.

Te voi lăsa,iubire într-o zi
Nu voluntar ci fiind c-așa vrea soarta
Ne naștem călători...așa o fi
Și ne petrecem când ne vine moartea.