Rapsodie in blue


Parca s-a luminat dinspre apus
Dar cerul e prea jos, cazut pe munte
Cu pletele in vint si-un pic carunte
Cernind un sunet fin cazut de sus
De mult prea sus indeajuns
Din cerul cel de nepatruns
De jos in sus, de sus in sus
Precum un plins
Se-astern apoi fructele coapte
E noapte-n plina zi de soapte
In licarirea unei stele
Mi-e dor acum de doruri
Si dorurile-s grele
Si cade draperia peste noapte
Mi-e dor de pere dulci zemoase coapte
Si cade draperia de matasa
Si cade draperia
Si cade draperia mai spumoasa
Da-mi vinul tau sa-l beau dulce mireasa
Asa-mi fu dat, sa pot sa ma rasfir
In borangicul tau suav zefir
Sa ma inec in dulcea ta faptura
Sa-mi risipesc si sufletul prin gura
Dar sa iubesc, ce dulce e ispita
Ispita-i dulce
Ca si cum ar vrea
Si luna unduioasa sa se culce
Linga dulceata ta de catifea
Apoi de cade bruma peste dealuri
Noi construim atitea idealuri
Cit nu putem a le mai numara
Da-mi mie, mie da-mi faptura ta
Ca tu zici nu,
Si nu stia cu’
Se potrivesc vocalele-ntr-o nunta
Cind muntii cei batrini deja se-ncrunta
Cina vad cum minunata din poveste
Se fereca de zici ca nici nu este
Dar ce pacat ti-a intinat faptura
Ce vis amar ce ti-a tulburat faptura
Ridica-te, incet... pe inserate
Se umple masa vietii de bucate
Se umple, da, se umple masa vietii
Placerile ades sint vinovate
Dar nu noi, nu,
Nu spune nu,
Placerile nu sint nenumarate
Si se numesc adesea voluptate
Hai, spune “da”
N-o lua asa
Si intr-un gind de toamna doar o stea
Imi da dulceata ta de catifea
S-o simt pe buze, s-o respir crezind
Ca este clipa rupta dintr-un gind
In care creste cerul peste munte
Dar cerul are crestele carunte
Si se infige molcom intr-un vis
Joaca mireasa vie-n paradis
Vin stelele
Vin stelele, golase paparude
Vii, nestemate, fragede si ude
Dansind bezmetic
Dansind suave dintr-un dulce petic
Dintr-un triunghi adesea exemplar
Fara lumina ros de lupanar
Si nu-mi mai spune iarasi « nu »
Ca ceasul vremii imi trecu,
Aseara ieri sau chiar acu’
Cind rasfiram prin cartea vietii
Nebuni ca zeii diminetii
Tu rasturnata peste mine
Dulceata supta de albine
Si numai mugurii cintind
In ritmul fecudundat de gind
De e vreo veste,
Ce poveste!
Povestea dorurilor este
Legenda vie si uitare
Uitarea este ca un vis
In care nu iti e permis
Sa plingi de mila sau de viata
Uitarea e spre dimineata
Si sera infloreste doar
Visul cu sufletul amar
Spre seara, nu ?
Cind tu spui “nu” !