Vă voi spune acum povestea mea, a Ciocanului din debara.
De o veșnicie încerc să bat în perete un Cui, cu care sunt prieten la cataramă,
Contaminând liniștea...
poc! poc! poc!

Obosesc din ce în ce mai mult
și mă gândesc că nu voi sfârși niciodată.
Obosesc și gândesc ... nici nu știu care din acțiuni
a implicat-o pe cealaltă
Oboseala a început în momentul în care
gândurile mele s-au îndreptat spre bietul Cui pe care vreau să-l strivesc în perete
sau ... meditația a început odată cu oboseala ?
Hmm ... ce ciudat ! Să fii prea odihnit să gândești.

Lovesc în continuu:
poc! poc! poc!
în același ritm în care vecinul meu își bate nevasta
poc! poc! poc!
Treptat se aud aceleași bătăi peste tot
și lumea întreagă trăiește la unison.
poc! poc! poc!

Sunt epuizat. Acum e rândul Cuiului să se răzbune.
Simt cum mă împinge înapoi din ce în ce mai tare.
Într-o clipă sunt înfipt în perete, transformat în Cui,
Iar Ciocanul reia povestea...

POC! POC! POC!