În vremuri vechi, de căpătâi
Am fost și eu la școală
Am stat mereu în banca-ntâi
Era singura goală!

Apoi o fată am curtat
Pe banca de pe-alee
Fata urgent s-a măritat
Acum este femeie!

Ajuns bătrân, pe bancă-n parc
Îmi depăn amintirea
Mă simt stingher, ca intr-un țarc
Așa îmi e menirea!

Căci am o pensie de falit
Cincizeci euro, parcă
Din ei jumate au halit
Mereu cei de la bancă!