Plecăciune în fața ta Iubită
Toamnă...
Frumoasă și Osebită prin Aurul ce se arată Soarelui...
Și eu sunt admiratorul tău veșnic
Lăsat de crucea umilinței Mamă
A tuturor
Anotimpurilor
Și
Iarnă prevestitoare de
Primăvară...
Doamne ce frumusețe e în gradina Ta...
Toamnă...
Cucernic îmi cobor sufletul obosit de seceta asta de Vară...
Acum se strecură circulația sîngelui de Vară
să te arate Omenirii
Afară
Plouă marunt și îndesat cu stele curate pe cer...
Și e frig in sufletul meu ca în
Frigider...
Și tu molepsită de Gripă...
Și geamul vecinei ce tot infiripă culoare aurită
Pe pletele tale
Vopsite...
Și mâinele tale de mine iubite...
Și vorbele mele și ironia toaletei tale
Și fusta asta florată
Pe
Talie...
Tristă culoare...
Și plânge în seară aripa murdară a unui
Tăun...
Și mă leapădă fără regrete
Caracterul meu prost și
Nebun...
Și aștept și doresc și sărut și...
Dar de mult...
Te-ai pierdut...
Te-ai pierdut...