Nu prea știu cuvinte mari
Mai mari decât fapte mici,
Nu prea știu să cânt la oale
Sau să scarpin licurici.

Nu cunosc ce-i aia viață
Mărginită într-un cub
Și nici fericire falsă
Într-un autoturism sau club.

Nu mai știu să-mi vorbesc limba
La taifas de stăm prea mult
Ori de grija altui fraier
Să mă-nchin la chip de lut.

Nu prea văd în oameni oameni
Nici salvarea-n mine nu-i
Și nu vreau să fug de ploi
Sau de inima oricui.

Nu cerșesc la oameni simpli
Ca un popă ortodox
Chiar de astăzi ți se pare
Că trăiesc fără un rost.

Dacă vrei sa-mi fii prieten
Fii tu însuți, doar atât,
Și nu mă-ntreba ce caut
Într-un anturaj urât.

Ce te uiți la mine astfel ?
Știu ca nu prea m-ai plăcut,
Nu te da bătut și-ncearcă
Să taci ca să te ascult.

Iar cu voi care-i problema
Nu-nțeleg, e mult prea mult.
Luați-mă că sunt nebun eu
Și vă strâng pe toți de gât !

N-auziți ??