Dorinta

Și norii fața mi-o izbeau
Și din visare eu râdeam
Pentru că nu mă puteam trezi
La realitatea deunăzi.
Visam din nou fără pudoare
La aceea clipă fără candoare
Când trupurile noastre goale
Se uneau ca două animale
Gemând, urlând de atâtea mari plăceri
Simțeam cum sângele în cap
Mie-mi fierbea
Cum el de-atâta dorință
Nu se mai stăpânea
Þinându-mă cu mâinile în sus
Ca pe-un trabuc din Cuba la apus.
Și gura el mi-o devora
Simțindu-mă stăpâna sa
El în genunchi se apleca
Cerșindu-mi dragostea!
Și au urmat clipe fierbinți
Un ea...un el
De fapt, noi doi?
Sau doi iubiți?
L.R.E (1 .10.09)