Scutul iubirii

21.05.2001

Îmbrățișează-mă cu briza sfielnică a livezilor tale,
Și-un rod de aur ciorchinii de cireșe aprinse
Þi-or dărui.
Sărută-mă cu ploile de curcubeee
Și oglinda pașilor mei prin tine,
O santinelă veșnică va deveni.
Îngroapă răspântia prin care,
În noi veninul a venit,
Neodihnit să ne stârnească plânsul.
Schimbă-ți gândirea, clipa bucurând
Și fii iubirii tale singur crainic,
Așa nicicând în suflet teama să nu dea asalt.
Dă inimii tale drept scumpă măsură:
Iubirea și nicidecum durerea.
Dezleagă-ți lanțurile grele
Și îmbracă cu darul fericirii iubirea noastră,
Pe care, neputincioasă, moartea
Nu poate nicicând să o ajungă.