Zi de toamnă însorită,
Bate la poarta inimii mele!
O s-o găsești de frunze dezgolită
Între ramuri uscate și grele...

Soare de toamnă blând,
Bate la poarta sufletului meu!
Încălzește-l de dorul iubirii, plăpând,
Care se topește, fără ecou.

Ploaie de toamnă măruntă,
Bate la poarta dragostei mele,
Cu perle de rouă pe gene țesută
Și diamante căzute din stele!

Vânt de toamnă ștrengar,
Bate la poarta dorințelor mele!
Și poartă-mi pe umerii tăi de fugar
Speranțele și mâhnirile rele.

Noapte de toamnă pustie,
Bate la poarta înțelepciunii!
Și dragostea moartă reînvie
Ca pe focul ce-l întrețin tăciunii.

(23 sept.2008)