am lăsat ziarul și paharul cu vorbă multă și inutilă
și am ieșit să ne facem de lucru, departe de casă, de oameni, de prezent
în acele momente mă rup de realitate și văd doar necesitatea,
jur împrejur, fără tort și lumânări
doar eu și timpul meu
necesar

mintea mea e o fabrică fără licență poetică
și mărturisesc că din momentul în care am lăsat sânul
și am deschis ochii, ziua a avut gustul strugurelui zdrobit
printre călcâie de Camene și odalisce
fir-ar ele de muze cu toate năravurile lor cu tot
că a trebuit să vină Calliope
povestind tuturor că fără mine totul se va scurge între limite, inutile
iar Erato se dădea lovită pe lângă adolescența mea visătoare, limitându-mi visele
noroc cu Euterpe că a avut curajul să suspine
prevestindu-mi plimbări printre poeme
când ea va scânci, cerându-și porția de libertate.
bine mă, că te-ai găsit să ne prezinți toată menajeria acum
doar vezi bine că stăm și batem din copite
cred că am uitat să vă spun că prietena mea
mă acceptă așa cum sunt: mitoman, uituc, misogin
și fricos plouat și cu coada-ntre picioare când ne-nconjura haita
flămândâ și pusă pe harță

da, de fapt voiam să vă povestesc de un grătar
dar las pe altă dată când norii s-or așterne
împărțind lumea în careuri:
aici ploaie albastră
aici soarele pălit și roșu de mânie
ca pe la noi pe tablă
șah, mat !