Nu ești vîntul care-adie,
Nu ești soarele-arzător,
Nu ești nici noaptea pustie,
Ești un simplu muritor.
Nu ești steaua ce-mi zîmbește,
Nu ești flacăra-n cuptor,
Nu ești frunza ce plutește,
Dar, nu-îmi e așa ușor........
Cînd lipsești, vîntul nu bate,
Soarele nu luminează,
Noaptea rece ne desparte,
Curcubeul se-întristează,
Stelele pe rînd se sting,
Cuptorul a înghețat,
Frunzele salciei plîng,
Sufletul mi-e dezmembrat
În milioane de gînduri,
În mii și mii de suspine...
Te rătăcesc printre rînduri,
Te-adun în suflet la mine...
Îmi promit și îmi ordon
Să te uit, dar nu am spor,
Îmi apari mereu în somn
Și-îmi picuri frînturi de dor.....