Precizare
Fiecare punte artistică, începând cu prezenta, este notă de fundamentare și de corelare multiplă a subiectelor din universul spiritual artistic al marelui umorist Nicolae Paul Mihail (Nicomah).

Bucureștiul în perioada ante și postbelică
Cișmigiul
.Fete frumoase, unguroaice, servitoare harnice și curate de te uimești, curve de înțepenești.
.Cele care-și racolau iubiții și viitorii soți din soldații sau subofițerii din garda regală, cu multe fireturi și gablonzuri și desigur la brâu, sabie aurită.
.Cele care făceau amor demonstrativ de cea mai înaltă calitate, cu rezonanță acustică, pentru a-și excita stăpânele amatoare de amanți, ai căror bărbați trecuseră de 100 kg.
.Școala de șuți și spărgători de bănci a lui nea Bebe Cazma, cu sediul în Rahova de jos și care-și îngăduiau elevii să-și plătească taxele de școlarizare la prima spargere. În caz contrar, vă închipuiți ce pățeau elevii, întrucât nea Bebe Cazma era și informatorul principal din siguranța statului condusă de Gabriel Marinescu.
.Văduvele, sau cele cu uzufruct de la divorț de colonei cu rang înalt, cele care-și racolau ca amanți, studenți scoși din gazdele vădanelor, și pe care-i întrețineau în facultate și după, când ajungeau doctori în drept și cărora le lăsau averile, că fără ele, aceștia nu puteau intra în Parlament.
.Glasul ritmat și sacadat al roților de trăsuri, în care fiecare funcționar mărunt visa să câștige la loterie, să se vadă și el cu ceas la brâu și să rostească măcar o dată „ a boulevard mon cher”.
.Pitorescul grădinilor de vară în care ascultai muzică subțire în surdină, și unde se dădeau reprezentații cu prințul operetei Nicu Leonard, pentru care trei proaste s-au sinucis cu nebăgare în seamă de el.
.Strofele lui Alex. Depărățeanu, „Viața la țară” în care încheie cu: „Dați-mi, dați-mi strada-ngustă/ Unde gustă omul viața mai din plin/ Cu trăsuri, femei cochete / Încălțate cel puțin.

O piesă sentimentală a epocii

Regretatului Gică Petrescu
Care ne mai răscolește și astăzi cu nostalgia Micului Paris și mahalalele Bucureștiului de altădată.

Mă-ntorc-napoi cu șaptezeci de primăveri,
Cu nostalgie mi se pare c-a fost ieri
Când tu cântai la șmecheri și boieri,
N-ai refuzat pe nimeni, nicăieri.

Șuții se plimbau pe bulevard agale
Pe noi ne lăsau rapid fără parale,
La tine n-a fost nici o întâmplare
Cu Gică pipăit la buzunare.

Au fost nemții, Antonescu, Ceaușescu
Dar totul nu a fost numai un vis,
Tu ai cântat mereu micul Paris
Și ai rămas mereu Gică Petrescu.

În memoriam
O veste inima-mi străbate
Primită la televizor,
Că-n trista ta singurătate
Ne-ai spus adio tuturor.

Prelung și rar în depărtare
În noua ta singurătate,
Lăsași o lume de păcate
Un clopot miezul nopții bate.

Nu-ți spun acuma, tu nea Gică,
Ba cred că e mai nimerit,
Că-n sufletu-mi la o adică
Tu niciodată n-ai pierit.

Academia de hoție din Rahova de jos.
Școala superioară de șmecheri a lui Bebe Cazma

Bebe cazma, om de bon ton
E alias François Villon,
Iar hoții, tineri optimiști
Genetic s-au născut artiști.

Lumea purie, bine știe
Academia de hoție,
Și știe bine evident
Că Bebe-a fost om de talent.

Bebe n-avea vreun handicap
Era stilat, cu ore cap,
Școala era precum se știe
Decor, umor și poezie.

Când dispărea câte-o bijuterie
Mărturiseau umil, discret,
C-a fost o jenă de buget
Se termina cu-amor și poezie.

Șuriul îl scoteau în apărare
Erau „anatomiști” în fesa moale,
Nu au lovit organele vitale
Și n-au lăsat cadavre pe trotuare.

Pe ei îi știe și grivei
N-au dat vreodată în femei,
Le-au declarat precum se știe
Amor fierbinte…pe vecie.

Câte-o rară derogare

Au fost și cazuri de urgență
Cu stil de mare competență,
La turistele străine
Mințeau în trei limbi, și bine.

Când se lua câte-o măsură
Și-asta numai la chestură,
Intervenea câte-o codană
Și îi spunea:”altă persoană”.

„Iubirea-i un copil pribeag
Sau ca un fluture pe floare”,
De-aia atunci o coană mare
Cerea o oră de iubire
Și oferea o moștenire.

Altă bunică venită din Paris
Își dorea o dragoste de paradis,
Și oferea în schimb un stimulent
Toată moșia ei în testament.