am atârnat de gât aliterația, onomatopeic
descarcerând toate gurile de vărsare
cu ața dentară din dotare
(vă spun sincer, doare)
mi-am cerut mii de scuze
de la figurile de stil lăsate mofluze
și-ntre timp am periat cu spor
trei epitete cariate
uitate-n decor
jonglând cu toate rimele unui vers
cam prăfuit și cam șters
până când amețite
mi s-au dat, voluptoase,
răscolite.
am spălat toate metaforele
uitate-n colțul gurii săracele
acolo unde se strâng cojile cuvintelor
pe cerul gurii le-am găsit loc mormintelor
asta e, până și cele tinere mor
azvârlite la morga cuvintelor...
sms fără-nțeles
printre taste mai țes
epitaf
tot în praf
înscris, căci nu m-am dezis
și gândesc ca acum o sută de ani
cu emoții strivite, prin gingii chinuie
să clădesc în cuvinte
gânduri amare
la soare

perfecțiunea o voi atinge
doar atunci când voi imita haosul
în adevărata lui măreție,
datorită echilibrului,
rimei
și mie...