agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-19 | [This text should be read in romana] |
I-am răspuns că o să fie bine. Că nu are de ce să-și facă griji. Să stea liniștită. Să se gândească la ceva frumos. De odinioară. Sau la orice i-ar face plăcere. Mi-a zâmbit. Sau am crezut că mi-a zâmbit. Așa aș fi vrut. Așa mi-ar fi plăcut. Egoist. Nu știam la ce se gândea cu adevărat. Dacă mai putea gândi. Dacă mai putea zâmbi. Dacă mai înțelegea. I-am răspuns la o întrebare pe care vroiam să o aud. Care nu a venit. Am vorbit fără să știu de ce. Fără sens. Că așa am sperat că o să-i fie mai bine. Că o să înțeleagă. M-a privit. În șoaptă adâncă mi-a spus pe nume. Pe numele întreg. Nu cum o făcea. Nu cu un alint. Alint era numai privirea. Mai limpede ca oricând. Mai plină de înțelesuri. De mângâiere. De dragoste. Chiar de dor. De dor trecut. De ce a fost. Până atunci. Pe mine mă interesa prezentul. Poate viitorul. Egoist. Aș fi vrut ca totul să mai fie. Să o luăm de la început. Cu tot ce a fost. Neschimbat. Nu mă interesa. Vroiam să mai fie. Să mai dureze. Și clipa de atunci să vină peste încă o viață. Și încă o viață. Nesfârșit. Neterminat.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy