În camera mea,c-o masă și-un scrin
Tot vin,mă cuprind și pleacă,iar vin,
Idei fantomatice,himere,coșmaruri.
Vreau să simt liber,și plin de elanuri.
Și merg la fereastră,afară e noapte,
Cu ochii țintesc în beznă departe.
Sunt fugar o clipă de lumea haină
În suflet și-n ochi mi se face lumină,
Căci pentr-un timp,bezna dispare,
Al zilelor astru conturu-i apare.
El nu încălzește,e rece ca luna
Dar steaua polară străluce și-acuma.
Mă văd pe un vas,navigând pe ocean,
Privind pentr-o clipă prin vechiul ochean
Și văd cum răsare,mai mare,mai mare,
O insulă verde,scăldată in soare.
Sunt singur pe vas,sunt singur de tot.
Sunt căpitan,cârmaci,simplu matelot,
Am ochii obosiți și chipul neras.
Spre insula verde o ora a ramas
E-o insula mică,micuță de tot
Aș vrea s-o cuprind,sunt sigur că pot
Dar ea nu m-acceptă și fuge se duce
Plutește în hăuri ciudată năluce.
Deodată nălucirea,se-oprește și-mi spune:
"Nu poți pătrunde,întoarcete-n a ta lume.
Te duce și debarcă acolo,în chei
Nu poți fugi de oameni,și tu esti ca ei"
Dar tot nu m-opresc,alerg după ea,
S-o pot atinge din tot sufletu-aș vrea
Dar ea se duce,departe mai departe
Și-n suflet și-n ochi mi se face iar noapte.