Ochii tăi atîrnă-n vene și privesc solul
Urmele pașilor fugarului
Celui ce ascunde cuțitul și linge lama pe ascuns
El mănîncă la masă cu mine și-mi povestește faptele
El mănîncă cu poftă și-și privește mîneca
Din care cuțitul varsă picături de baladă
Și glasul tău mă strigă
Urechile mele au frecvența durerii și pumnii mei tăria ciocanului
Alerg după el
Urmele sale sînt curcubeu și zbor spre inima ta ce palpită
Pulsar într-o altă galaxie
Unde judecata se înfăptuiește cu perdelele trase
Peste ochii dumnezeilor fără puteri
Ochii tăi atîrnă pînă pe pămînt
Asemenea coardelor
Împletite într-o membrană.