aburul acesta dens mișcător mă sufocă
senzație că am revenit în copilărie
în costum de clovn când toți copiii
mă lovesc cu picioarele în burtă
haide hai să ne jucăm cu mașinuțele în nisip
hai să mâncăm stafide
fiecare se așază pe scăunelul său
așa stăm ore în șir cu unghiile înnegrite de ciudă
ne șoșotim ca bătrânii
și bătrânețea se îndesește sub papucii prăfuiți
haide hai să ne jucăm cu mașinuțele în nisip
papuceii se ascund rușinos unii după alții

ne târăsc printru-un tunel albastru-roșcat
în urmă nimic nu rămâne în același cadru nemișcat
cu pereții văruiți în azur
acum totul e preschimbat în verde
acum ochii sunt roșii
acum dorințele ustură ca niște cepi proaspăt tăiate
m-am întors în trecutul prostesc
unde mergeam și jucam băiețește
în jurul pavilionului fără acoperiș
haide hai să ne jucăm cu mașinuțele în nisip
fugeam cu frigul în pumni și în plămâni
eram mai primitoare decât un zâmbet reflectat dimineața în oglindă
aș fi iertat orice