Motto: „ Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat.”





Eminescu de-a pururi,
E aici, cu noi, alături.
Acest lucru, tu îl știi sfinte tei,
Și cu frunzele-ți mereu murmuri.
Uneori, ne privește de-acolo de sus de lângă zei,
Alteori, se duce și la un Luceafăr;
Să-l întrebe:
Ce har mai are poporul lui?
Pe fața pământului
Și dacă noi suntem uniți, macar doi câte doi
Și niciodată să nu rămânem fără soț,
Ca plopii lui
Și-n acestă țară, nimănui,
Să nu-i fie străină slova lui,
Din Doina lui și-a noastră,
Din a lui Glossă,
Pentru noi rămasă
Și dorul din: „ Mai am un singur dor.”
Scris pentru el și pentru acest popor.
Toate sunt aici, cu noi
Și pentru noi
Și pentru românii de pretutindeni
Și sunt și-ale lumii,
Ca un tezaur,
Alcătuit din cuvinte,
Ca el nepereche
Frumoase, parcă ar fi din aur
Și rămase pentru totdeauna
Sau cât vor lumina, acest picior și gură de rai
Soarele și luna.


13- 20 ian. 2008