Esența vieții

Visez ades, că o să trăiesc o veșnicie,
Cuprinsă-n moartea-mi, din fiecare clipă
Ce-mi dă târcoale și mă-mbie,
Și mă atinge cu a-ei aripă
Și, a-mea privire o ridică,
Spre cer
Să descifreze acest mister,
Ce-i viața și, la o-adică,
Să înțeleg, că nu contează timpul din ea,
Ci doar ce-i strâns adesea
Și e trăit aievea,
Aici în zile și secunde,
Când firea se pătrunde,
De-acel fior, de-acea uimire,
Ce-i mai presus de multe ori de-o nemurire.