cocoșul se-neacă cu ceață,
câinele se sperie-n somn,
iar strada face sudoku
pe spinarea cometei...
cifrele vin spre tine, ascuțind
un șir indian... te vei trezi
în sunete stranii,
căutându-mă prin plicul
de ceai... prăfuit de vreme.
eu sunt monograma dimineții,
proptită-n colțul oglinzii...
eu îți dau prima mângâiere.
mă simți, din fugă. te-ntorci
și mă furi... îmi faci loc
sub capacul ceasului...
până seara! abia atunci
începi povestea de dragoste.
adormi strigând... ascuțind
un șir indian, lacrimogen.
și visul tău visează o rază,
ștampilează pătrat un dor,
răsărit pe două adrese de gmail.

5 noiembrie 2009, 05:40