Povestea asta-i minunata ,
Poveste mica , cu o fata ,
cu ochii mari , intrebatori ,
Cu buze dulci , ce dau fiori !
Unii poate nu vad in ea ,
Ce vad si eu , o mica stea .
Si vad ceva poate vulgar ,
Dar nu o vad decat fugar .
Asa ca trebuie sa spun eu ,
Cum este ea , cum o vad eu ,
O inima mare , incapatoare
Un suflet urias si tare ,
Trecut prin foc , si incercat
Si de durere tot marcat ,
Dar este cald , este si bland ,
Si te sustine orisicand
Daca ar fi chiar necesar ,
Si-ar pune trupul pe-un altar ,
Si s-ar jertifi fara tagada
Dac-ar salva persoana draga .
As vorbi mult despre ea ,
Ca o iubesc , ca-i doar una ,
Ca prietenia dintre noi ,
Nu o gasiti , nici ei , nici voi !
A aparut ca si o floare ,
Incet , incet , sub mandrul soare
A crescut scaldata-n zambet
Cu veselie si cu cantec ,
Sa alunge orice gand rau ,
Sa fim noi toti chiar scutul tau,
Sa te protejam de toate ,
Sa imi fii sora , sa iti fiu frate !
Acest maret lucru s-ntamplat ,
Va spun la toti : E adevarat !
Si numele ei , Mazgalina ,
Merita de la toti stima ,
Nu vorbe rele , vorbe ocare
Ce pot sa le-arunce fiecare .
Daca n-o stiti , n-o judecati ,
Ca voi nu stiti s-apreciati ,
Ce poa' s-ofere ast' suflet mare ,
Care-mi alina orice-ntristare ...