Îmi amintesc că într-o zi
Am rămas fără suflare,
Dar ai venit asupră-mi
Ca un parfum de floare.

Tu, fără de seamă,
Mi-ai redat speranță,
Și umbra ta suavă
M-a readus la viață.

De pe-un tărâm de umbre
Venit-am eu la tine,
Când ai strigat pe nume
Umbre, să se-nchine.

Căci dintre toate cele negre,
Doar tu ești luminată.
Și-au pierit toate cele rele
Când m-ai cuprins toată.

Sângele-mi ardea rece,
Inima-mi bătea moartă,
Mi-ai spus că totul trece
Dar mai întâi se-nvață.

Cum ai putut, tu umbră,
Să îmi redai viața,
Iar apoi să pleci
Când atârnam de-o ață?

Te-am căutat prin întuneric
Dar nu mai străluceai,
Aveai surâs angelic,
Demonic mă priveai.

Lumina ta a fost slabă
Și n-ai putut lupta,
Prin întuneric fugeai în grabă,
Dar nu puteai scăpa.

Umbra mea suavă,
Umbra mea divină,
A căzut din ceruri,
S-a pierdut în tihnă!