Șezi-mi verde fir bujor
Toată lumea are-un dor
Și mai greu și mai ușor
Numai eu mai multicel
De nu-l poate duce-un tren.
Nici un tren, nici un vapor,
Nici un avion în zbor,
Că dorul care-l am eu
E ca pământul de greu.
Colea-n vale într-o vâlcea
Cum mai cânt-o păsărea
Și nu cântă de-altceva
Cântă de pedeapsa mea.
Că pedeapsă ca a mea
Nu prea are nimenea.
De mă duc pân la șușa
Eu nu mai cunosc lumea.
De vin acasă și mă culc
Îmi pornesc lacrimi pân la gât
C-am avut piciorul frânt,
Piciorul stâng și mâna dreaptă
De se miră lumea toată
Numai pe al lui Iedu l-am avut
La pensia mea a râvnit
Reclamatie mi-a facut
I-a trimis-o lui Penea
Ca să-mi taie pensia.
Să aibe parte de ia
Că eu nu-l voi reclama.
Doamne pupa-Ti-aș talpa
Mi Te rog eu tot așa
Și pe Maica Precista
Dați-i lui pensia mea
Că eu nu-l voi reclama
Și nici nu m-oi supăra
Sparge-i Doamne și casa
S-aleagă praful de ea
Și el câmpii să isi ia
Să se ducă pomina
Înapoi de se-ntorcea
Cand voi pune eu mâna
Că acel dușman de l-am avut
Numai rele a facut
Și pe Calu l-a pârât
Multă amendă a mai plătit
Iar Dumnezeu ca un Sfânt
La pedepsit cum a vrut
Că multe rele a făcut.