Fragment rupt dintr-o poezie,
Amintiri…tot ce-a mai rămas e-o reverie.
Totul trece, totul dispare, gându-i efemer…
Viața merge cu pași ușori,
E-un mister.

Versurile vieții, albe…fără rimă,
Acoperă trecutul…
Rămâne-un vis, respectă-l cu stimă!
Mii de gânduri, ușor s-adună,
Când totul e uitat, un nou cântec răsună.

Și treapta ce-ai urcat,
Trecutul, multe a schimbat,
Trepte multe au fost șterse;
Doar visele…
Din tot, ele rămas-au culese.

Urmărești drumul, frunze moarte pică,
Te afli într-o continuă letargie…
Vezi, n-ai loc! Lumea e mică.
Te-ai pierdut în enigma ceții,
Nu te îngrijora, urci și cobori,
Asta-i piramida vieții!