timpul mânjise pereții cu galben
soarele creștea ca pâinea într-un cuptor

când ai luat fotografia
dreptunghiul rămas părea o fereastră
cu pleoape translucide
o lumină
pe care o prindeai
odinioară în palme
un ecran-fluture
unde aș vrea să revăd
întâlnirile noastre
cu storurile trase