m-am născut pe o planetă de oameni singuri
mama mea a purtat bondiță până’n șapte luni
să nu descopere satul că a rămas grea
din păcate eu am dat-o de gol
așa am aflat că m-am născut într-o lume de oameni singuri
și,că la nașterea mea, nu s-a bucurat nimeni
apoi, am trăit pe o planetă de oameni singuri
deși se sufocau prin cuvinte de dragoste toată ziua
mereu îmi suna în urechi întrebarea
de ce nu mă iubește și pe mine, nime’
am aflat că nu se iubea nime’ cu nime’
pentru că toată suflarea era pre(a)ocupată cu aceeași întrebare
și așa am știut că trăiesc pe o planetă de oameni singuri
pe care nu-I iubește nime’


când oi muri
cu siguranță o sa mor pe o planetă de oameni singuri
iar de la o vreme încoace
mă mistuie o întrebare
mai abitir decât toate
dacă Doamne ferește
la moartea mea i-o păsa vreunui nebun
și s-ar schimba “raportul de forțe”
adicătelea nu o să mai fiu singură
împotriva Planetei
eu cum o sa știu


ei, asta e!
am mai auzit de unii care au aflat
abia
după ce au murit
că nu au fost singuri și neiubiți
și….. la ce le-a folosit?