Numărăm clipele vieții
Precum păstorul își numără turma,
Nisipul se scurge-n clepsidră...
Viața
este o cale lungă,
Presărată cu bucurii, durere și speranță.
Iubirea
Este mirajul care dă culoare vieții.
Sunt zile în care predomină verdele,
Culoarea speranței.
Atunci putem sădi
Semințele iubirii divine,
De jur împrejurul Universului.
Vin, apoi, zile
Învăluite în culoarea nopții,
Pe Cer, stelele licăresc
Născând speranța,
Luna e "soarele" nopții,
Astrul ce-alungă întunericul.
Atunci e momentul odihnei,
Trăind în prezent.
În zilele când vipia usucă
Până și gândurile
Spune-ți că și asta trece,
Nimic nu-i veșnic pe Pământ,
Doar noi suntem eterni...