peste noi
vine mereu noaptea
cu o foame nebună de vampiri

trece prin trupuri ca o ață prin ac
o vedem fiecare
ca pe o mare iubire
ca pe o umbră ce sprijină

carnea noastră nu are canalizare
așa că hai să nu ne mai mire
îmbătrânirea

și când mângâiem firele de iarbă
să nu mai avem tendința
să scoatem pe cineva din pământ