Totul a-nceput ca-ntr-un vis...
Pe atunci eram înca fiica cerului,
născută într-un miez de
floare de cîmp.
Față în față cu vîntul,cu ploaia,cu nisipul răsfrînt...
Atunci poate...
poate doar atunci să fi fost liberă,
fericită în libertatea mea de a fi...
Încercam să-mi trăiesc existența departe de ură,
departe de trădare,
departe de cotidian și
de tăcerea impusă...
De mîna cu melcii,cu sarea căzută din aripi de îngeri
îmi purtam în brațe
destinul de tînără hoinară rătăcită...
Sărutam tălpile goale ale primăverii tîrzii.
Acolo,aproape de sălbăticia virgină
îmi simțeam pulsul proaspăt,crud,
neviolat încă de tristețea dezacordată.
Albe si reci îmi păreau atunci diminețile.
Solide erau clipele.
Rîdeam atunci de ceara otrăvită
și nu știam că e păcat...
Nu știam că nu mai era mult
pînă cînd totul avea
să se schimbe.
Totuși atunci eram liberă...doar atunci mă simțeam
fericită...
Totul începuse așa,ca-ntr-un vis...
(august 2008)