Într-un fel se lățește azi soarele
într-o altă zi.
Ne prinde cupola de întreg,
de circuite ozonate,
de respirații ce duhnesc,
se risipesc
dinspre fân necosit
spre nori neplouați.
Și-ntr-un fel ne urlă a tunet
o licarire dezbrăcată de forme,
asurzitor până la o muțenie finită-
ca o obsesie pentru un cânt nedeslușit,
ca un lapsus,
ca o hrană nehrănită
în fanteziile artistului.
Într-un fel ne este foame-
ca pruncului aruncat între fiare,
ca fiarelor devoratoare
de prunci,
ca știrilor ce ne țin
sub cruci...
Unde moartea e doar un fapt inutil
peste toate cele de azi
ale soarelui,
ale fulgerelor...