Tot ce se naște este supus devenirii și apoi morții,
Tot regnul animal și vegetal poartă talismanul sorții,
Sămânța prin multiplicare creează organisme complexe în timp,
Omul își deschide crisalida nefiindului prin naștere și poate deveni tâmp
Sau inteligent în funcție de ADN, cromozomi și genele moștenite,
Căci în analfabet percepi deviații genetice și gânduri încremenite.

Tot ce moare înainte a existat cu iluzia perenității,
Nașterea-moartea este supusă ciclicității,
Un strigăt cu gust metalic învolburează frunzele înroșite
În care se îmbracă umbrele proprii slalomând printre reușite,
O voce aritmată levitează deasupra muzicii,
Așa cum o formulă este absorbită de creierul fizicii.

Un somn nefiresc îmi adoarme eurile ambigue,
În timp ce ego-urile fidele se cred perpetue,
Am născocit din văz o luntre cu care să plutesc, cutremurat,
Pe apa opacă a somnului, de coșmaruri epurat,
Dacă aș vizualiza somnolența și aș face din ea o entitate,
Aș trimite-o să cumpere claritate dizolvând diformitate.