(Mă limitez doar la pământ?)
Am văzut cândva un titan
între plante
care trăgea după el țărmurile,
pământul
ca un sul
credea în oameni
în arborele cunoașterii
ce face rădăcinile nemuritoare
acolo se învârtea un incognito
strâns numai până la îngustime
dar voi scrie numai despre pământ
clopotele lor sună fals
tăcerea nu molipsește pe nimeni
ei râd de toți și de toate
dacă aș fi știut să tac, ca să fiu ascultat!
dar voi scrie numai despre pamânt
Dumnezeu a murit
noi suntem ucigașii Lui
am găsit ecoul începuturilor
ultima versiune a suspinului din om
populăm pustiul
ca să dispară oazele?
lumea nu există!
o facem din ''lipsă ''de poeți
învârtindu-se pe aceeași orbită
ca un băcan
fără să aibă nimic de vânzare
lumea nu există pentru că e obosită să gândească un gând fals


și acel titan
a spus... Ecce Homo!
era umbra cuvântului
o floare... nu știa să se vândă

o floare între spinii indiferenți ai plictiselii
eroii de azi sunt absolut goi
fortuna labilis... numai pământ
eu nu am vorbit decât la obiect
și am greșit
de aceea de azi
încep să le vorbesc oamenilor
desculÈ›