Ce ne unește, aceea ne destramă.
Și ce ne destramă, aceea ne unește.
Căzând pe gânduri, de asta îmi dau seama,
Iar dacă vreai și tu, desigur, te gândește.

Aceleași lucruri proprii ne fac să fim departe,
Însă și-aceleași lucruri ne leagă la un loc.
Și dincolo de ochi și guri mai mult deșarte,
Continuă să ardă făclia mai cu foc.

Așa e. Te doream să fii și supărată.
Dar să zâmbești frumos, desigur, te doresc.)))
Și-apoi să fii de mine alintată
Și la desert să-ți spun că te iubesc.

Nu, sigur. Nu-mi permit nici eu să-ți spun mai multe,
Deși, atât de multe îți dau de înțeles
Prin vorbe delicate și prin cuvinte culte,
Că c'est la vie, iubito, așa noi ne-am ales,

Să fiu al tău,
Să fii a mea
Și împreună noi să fim
Iubitul meu,
Iubita mea...
Și-așa să ne iubim...