sunt juni își savurează pubertatea
declarând război cercului închis în care se învarte
mizeria
chemând viața încolăcită lângă șemineu
chemând-o la un duel
carnea lor e vânjoasă într-atât încât vrei să-ți întinzi
mâna
s-o pipai s-o mângâi mirându-te
cât de vie este
și câte se pot face cu asta

nervii mei – capacitățile mele – posibilitățile în care nu cred
mustesc, înfloresc

zădără fetele și ochii aleargă / se opresc la
sânii încă mici
apoi merg să se ascundă acasă, în baie
căutând un colț uitat și lipsit de lumină
pentru a-și pipăi mădularele poate și pentru a le
strânge ușor în pumnul lor mic și încă inocent

ăștia-s nervii mei, astea-s posibilitățile mele