un călăreț a uitat sabia în drum
și melcii și-au făcut cochilia cea mai scumpă din mânerul ei
iar ciocârliile sâmbăta
își așterneau partiturile în tăiș.
îmi spuneam, asta e sabia din drum
cu coridoare de frasin și cu lăcuste de pădure
uitată de un zmeu cazac.

venise de trei ori toamna
și pânzele de păienjeni au prins promoroacă
sabia de oțel înghițea pământ
și se făcea nevăzută,
dintre frunze
m-am aplecat să ridic mânerul
și un bâzâit de tractoare,
de ploaie
m-a asaltat peste glezne.

sunt călăreț peste drum,
cu sabie uitată la brâu
melcii se cuibăresc între haine, în buzunare o ciocârlie
își spune sonata,
cum vrea să devină zmeu.