Desenam pe bluza ta cu degete de orb,
vroiam să caut iubirea fără băț alb,
becul suspendat în tavan n-avea ochi,
îi murise energia, se plictisea,
dădea semne disperate c-ar vrea ceva
noi îmbrățișam întunericul, ne prefăceam că dormim.

Eram plecați,
ne-am dus la o intâmplare imundă,
cineva a aprins o lumânare rostind o rugă,
pe perete circulau umbrele ca niște moluște
când ne-am dezmeticit de-a binelea
scoteam apa cu găleata din pivniță,
vezi treaba asta bună?
În partea opusa e uscat,
știe Dumnezeu, băuturile
sunt ocrotite drept bucuria casei.

Aici nenorocire
și ce propui?
Să umplem paharul răbdarii,
să beinecuvântăm furtuna.
A avut timpul limitat
altfel noaptea ar fi fost lungă
cât clopotnița care a spart norii.