Când lumi întregi complac anostul
Și minți deștepte doar distrug
Plătesc doar unii singuri costul
Și lumea zace-n demiurg

Nici soare blând, nici frig năpraznic
Nu scapă lumea de microbi
Și nici plecând la dracu-n praznic
N-ai să eviți oameni neghiobi


Închis în gândul meu bolnav
Crucea mi-o duc singur și trist
Cum face orice liber sclav
Cu viață totuși, de artist

Prin flori uscate-n cimitire
Îmi caut seva din trecut
Căci prizonier în amintire
Uitat-am toate ce-am făcut

Iar de-mi va bate clopot mie
Rămâne-n urmă poezia
Cu ea răsplată, drept simbrie
Îmi voi plăti în Rai, chiria!