când pleci mai desprind câte un deget de pe clanța înghețată
-așteptările au toate iarna în prag –
cu ochii închiși ascult depărtarea pașilor și ecoul din stern
numele tău numele tău la infinit
o pojghiță pe care alunec trec prin toate stările
rămân mai mult în absență
între plecările repetate și bucuria întoarcerii
și totuși
mereu mă găsești dincolo de iarnă