Când mă închin,
Simt, că parcă devin
O fântână,
Cu cumpănă
Pierdută într-o câmpie fără margini
Și lipită de un colț de cer albastru,senin.
Mișcarea mâinii
Seamănă cu cea a cumpenei,
Ce urcă și coboară adânc,
În fântâna ascunsă în mine
Ce are apă vie
Care mereu mă răcorește, mă îndeamnă și mă reînvie,
La viață
Și credință.


2-14 11 2007
Galați