Gulerul cămășii și gîtul ei întocmit într-o
degringoladă
erotică îi sărutau incredibil clavicula conjugată la
modul
epocal quatrocento
la fel cît de întocmit și peștele mîinii
apucînd nisipul pentr-o legare
de țărm pentru oceanică stîncoasă ofrandă
cu fructe de mare zidindu-i castel spre măcinare
sufletul ei era mers pe role, pe rotile
era de mers și cu multe spițe pe înalte picioare,
da
era mers pe picioare

și-apoi ne-a vînat contemplarea nostră ciuntită de
vînt


Atunci ea mi-a zis:
„mi-am scos sufletul afara și s-a făcut iarnă!”