Nisipul nu mai curge-n jos,
Clipsidra, nu mai este de folos;
Din lacrimi curg izvoare,
Iar umbra ta, nu mai are nevoie de soare.

Timpul nu necesită secunde,
Iar spațiul in privirea ta se-ascunde;
În stropi de roua se-ncing făclii,
Și sufletul cânta cu glas de ciocârlii.

Privirile tale îmi străpung rasuflarea,
Iar soarta grăbește arestarea;
Vioara cânta în tăcere,
Iubirea nu mai are-n cale bariere.

Parfumul tău dă naștere speranței,
Și o culoare vie transparenței;
Timpul nu mai poate fi perceput,
Căci asfințitul, nu-și mai are început.

Nu pot să mai aștept o nemurire...
Vreau..., libertate sau pieire!
Sărutul tău răcoritor,
Pe cât de dulce, pe-atât și de arzător.


Сlipsidra nu mai este de folos,
Nisipul nu mai curge-n jos;
Iubirea nu mai are nevoie de început,
Ci doar de un veșnic, sărut.