"Nu pot să trăiesc cu firimituri de pâine,
În fiecare zi... m-agăț de cea de mâine
Sunt cu tine și tot mai singur sunt
Zac în suferință, ca viu întrun mormânt."

Dragostea noastră praf s-a făcut
La fel ca o recoltă ce apă n-a avut,
Tot ce-a mai rămas sunt vise colorate
Și amintiri frumoase - în mov pictate.

Aș vrea să fug la capăt de lume
Să mă renasc din cenușa... cu alt nume
Nimeni să nu mă știe, să fiu necunoscut
Ce-a fost a fost, să rămână trecut.

Am rămas doar eu... și-atât
Numai umbra-mi ține de urât.
Sub o lacrimă de stea acum
Dragostea-i un pumn de scrum.

.................................................
Și de pe vis în gol... te-arunci
În suflet rămân doar urme adânci.
Dragostea e un castel de nisip
Vine un val, rămân umbre fără chip.

Lacrimi de piatră fac zob trandafiri
Totul se reduce la amintiri...
"Nu mai știu c-am iubit,
N-am știut ce-am iubit."
......................................................

A fost odată... cândva demult
Buzele-mi nu mai cunosc nici zâmbet, nici sărut.
Stau singur și privesc un răsărit trucat,
Ultimul meu vis, fumegând în liniște... s-a spulberat.