Invocare târzie





Te chem târziu în noapte, cu glasul tăcerii
Și te aștept să vii în templul durerii
Să-mi sorbi din sân veninul ce mi l-ai picurat
Când mierea de pe buzele-ți păgâne-am adunat.

Și goi să evadăm din viața de-o clipă
Să ne descătușăm din a strănsorii frică,
Să alergăm desculți prin ploaia de stele
Să ne-mpletim, dansând, cunună din ele

Și să eliberăm iubirea, plăcerea,
Pentru a-ntemnița suspinul, durerea,
Să te împărtășești cu trupu-mi fierbinte
Să ne legăm pe veci cu vii jurăminte

Iar eu din potir să beau al tău sânge
Până-l voi simți prin mine cum curge,
Tihnit să mâncăm din fructul plăcerii
Deslănțuindu-ne în templul durerii.

Nu vreau să știu ce sunt, virtute... păcat...
Cât timp din fericire-mpreună-am gustat,
Eternitatea clipei s-o îngropăm în noi
Căci Universul-Tată ne cheamă inapoi!