Privesc in golul departarii
Doua bobite negre vad,
Le string in mina si ma leg
Cu soarta omului de piatra.

Atinge sufletu-mi facind o rana,
Usor dispare ca un monstru zeu
Incearca sa striveasca chipul
Cei plinge unui fariseu.

Blestemu-i unge calea-n osindire
Si mina-i sapa dulcele-i venin,
Ce-o umple de lumina moarta
In inocenta sufletului meu.

Se crede zeu,nemuritor
Dar n-are cum e simplu om,
Ce va plati in binele uitarii
Si-si va-mpleti coroana disperarii.