Bate vântul în cimitirul gol,
iar cadavrele zâmbesc fals în morminte.
Vocile lor stinse se aud într-o tainică rugăminte
lângă crucea pe care tronează cheia sol.

Crengile ruginite de toamnă
scârțâie molcom în apus.
Frunzele otrăvite de mană
îl așteaptă pe Cel-de-Sus.

Corbi râd macabru în spasmele morții delirante,
iar râsul lor se pierde în seratele dansante
pe care morții le dau
în nopțile magice în care pe Pământ stau.

Amețiți de droguri metafizice,
se reîntorc în mormintele lor zilnice
ce luminează răsăritul precum torțele olimpice
fumegând stins în nopțile fatidice.