Ai renăscut din lacrimi
ce le-ai vărsat pe străzi imaginare.
Trăiești in negura pe care-o ai in gând
Iar cerul plânge azi că ai plecat,și doare
În noapte,pe strazi imaginare,eu stau pe jos și plâng.

Plăng sufletul ce moare,
S-au scurs atătea secole de când, privirea ta a devenit
Străina pentru mine,oare..
Ar merita un viscol mare?A fost frumos când ne-am iubit?

Un viscol rece mă ia pe aripi calde,
Copacii morți prind viață,mă urmăresc cântând
Un cântec ce răsuna în inima, și cade
pe drumul nins,mă las purtat de vânt.

Când ai murit m-am spart în mii de cioburi albe
Și m-am lăsat purtat de vânt,
Mă regăsesc acum în neaua care cade
Mă poți gasi pe strazi imaginare...
Acolo stau pe jos și plâng.