Când ochii tăi ca două mari pumnale
Se-mplântă în sufletu-mi chinuit, arzând
Și inima din mine atunce cu greu tresare,
Căci te iubesc și din iubire muri-voi iubind.

Tu ești o zână ce pari a fi de gheață
Și iubirii mele, un sentiment prea sfânt,
Nu vrei și pace să-i dai ceva speranță,
O, tu copil feroce ce mi-ai intrat în gând!...

Tu pari așa de dulce și plină de mister...
Tu sufletul din mine îl chinui tot mereu
Și chiar de-ai fi demon eu tot la tine sper...

Mă rog Fecioarei și bunului Dumnezeu
Să mi te dea de-a pururi iubită ca să-mi fii,
Să ne plimbăm prin codrii râzând ca doi copii...